Într-o seară am mers la concert. A fost mișto, doar că am prins doar 10 minute din prima trupă.

Acum serios, a trecut deja o săptămână de când am fost la concert și n-am scris nimic. Pentru că nu e foarte mult de scris.

Am ajuns la Quantic ceva mai târziu decât obișnuim și am prins doar vreo zece minute de Wyatt E., din păcate. Pe scenă erau belgienii îmbrăcați “de deșert” și dronau din chitări. Publicul era pe modul relax, iar la final s-a aplaudat îndelung.

Apoi, ca de obicei, am luat o pauză de berici și suculețe și ne-am uitat cu jind la merch, pentru că am fost economi și am uitat să ne luam cash de acasă. Aia e, data viitoare ne pregătim mai bine.

Englezilor de la Five the Hierophant nu le-a luat foarte mult să-și pregătească scena, așa că după vreun sfert de oră după prima trupă au început să ne dea cu niște “tulnice”. Fiind și puțin mai “rapizi”, dar și cu ceva mai mult “groove” decât Wyatt E., lumea a fost mai activă și s-a dat din cap așa cum trebuie.

Totul a sunat foarte bine, iar combinația de saxofon cu chitări distorsionate merge genial. Lumea chiar a fost încântată de ce-a auzit și a văzut, așa că la final s-a cerut un bis, care s-a și materializat, iar după o oră s-a încheiat totul.

Per total a fost un concert foarte bun și am fost surprins să văd că a fost prezență bună, deși pe evenimentul de pe facebook era cam liniște. Dar într-un fel era de așteptat: două trupe de Roadburn ar cam trebui să aducă public, deși la noi se stă prost la capitolul “muzică experimentală”.