O vineri seara nu poate fi mai dulce decat atunci cand ai o zi care iti fute creierul la munca si apoi mergi la un concert hardcore. Cel putin asta e reteta ideala pentru mine. Iar vinerea care a trecut a fost una din zilele alea care se termina perfect si care incep un weekend perfect.

Am ajuns in club in jur de ora 21:00, adica cu intarziere, adica nu asa cum imi sta in fire, dar am avut motive destul de serioase. Cand am intrat, pe scena deja cantau Breathelast, iar in club erau maxim 50 de oameni. Nu va speriati, asta e tipic pentru scena noastra. Oricum, cei 20-30 de oameni din fata scenei isi faceau treaba bine, mai ales ca Mihai - recunoscut pentru energia lui - ii tinea in priza de la o piesa la alta. Inafara de tipicul unui show Breathelast, am observat o chestie foarte misto: sunetul era destul de tare dat, dar chiar si asa instrumentele se auzeau perfect, fiecare in parte, deci baietii de la sunet (Greensound din nou!) isi faceau treaba asa cum ne-au tot obisnuit.

In timp ce Breathelast se distrau pe scena, in club a aparut un prieten vechi din Vaslui, cu o gasca de 4-5 amici, asa ca ne-am pus la povesti cu cate o bere in mana. Urmau sa mai apara si Tase cu gasca de Razvani, iar apoi Andreea.

Dupa Breathelast am luat o mica pauza, timp in care am stat la palavre cu lumea, si dupa vreo 15-20 de minute de pregatiri, i-am vazut pe scena pe mangaliotii de la Rock’N’Ghena, care au devenit niste obisnuiti ai concertelor hardcore din ultimii doi ani. Ca de obicei, Rocco i-a bagat in priza pe toti cei din fata, care se inmultisera intre timp, iar distractia a inceput sa se extinda. Deja in club erau peste 100 de oameni si era clar ca vor fi inca mai multi pana sa vina si headlinerii serii. In timpul showului lor au aparut si Tase & Co., asa ca ne-am mai incins la o bere si la dat din cap mai in spate, ca, deh, am ajuns mai pensionari si ne-am linistit.

Si-apoi inca vreo 20 de minute de pauza si relax pana sa inceapa H8. Am iesit putin afara sa o colectez si pe Andreea si am revenit fix cand baietii cantau “hardcore de cartier”, iar lumea deja zbura si alerga in cerc. Nu stiu, domle, de unde au invatat copiii astia sa se manifeste asa, dar e foarte placut sa-i vezi! Cum piesele curgeau si curgeau, publicul era din ce in ce mai activ, ceea ce era un semn clar ca la Madball o sa fie nebunie.

Si nebunie a fost, ca doar nu degeaba ii cheama MADball. Cum pana atunci la mixer fusese Fane si eram foarte multumit de cum se auzea, la new yorkezi am vazut ca venise un alt tip. De obicei, cand s-a intamplat chestia asta, sunetul a fost mai prost decat la trupele romanesti. Numai ca, surprinzator, sunetul a fost genial de bun si la Madball, iar energia degajata de pe scena a pus jumatate de sala in miscare. Nu cred ca s-a stat mai mult de 5 secunde in tot concertul, concert care a durat aproape o ora si jumatate! De la old school pana la new school si inapoi, Freddy a comunicat non-stop cu noi, dar in special cu cei aflati in fata scenei. Pana la urma n-am rezistat si m-am dus si eu in fata la doua piese, pentru ca mi-e greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca am ceva probleme cu spatele, ca pensionarii. Oricum, la final, ca de obicei, s-a cantat “Pride”, dupa care am fost lasati in compania celor de la Cypress Hill ca muzica de fundal, ceea ce m-a bucurat oarecum, avand in vedere ca sunt una din trupele mele preferate de hip-hop.

N-am mai stat mult dupa aia, poate vreo 15 minute, dupa ce mi-am cumparat un fes nou cu Madball si am mai ciocnit o bere cu prietenii care mai ramasesera. Din pacate, pentru ca am ratat inceputul concertului, n-am reusit sa-i prind pe pustii de la Take No More, dar sunt convins ca voi mai avea ocazia sa-i vad.

Multumim mult celor de la Viva Music pentru poze.

(Putin offtopic) Si pentru ca am spus la inceput ca a fost un weekend perfect, trebuie sa spun si de ce, ca sa ramana in istoria site-ului: duminica seara i-am futut in gura pe comunisti (aka PSD), dupa ce la votul pentru prezidentiale a castigat “outsiderul” Klaus Iohannis. Poate ne asteapta vremuri mai bune!