Pentru cei care credeau ca death metalul nu mai exista sau se stinge, avem o veste proasta: traieste si inca bine.

Am fost marti, 16 octombrie, la concertul Krisiun - Incantation - Inactive Mesiah - Estuary si pot spune ca am ramas placut surprins de ce am vazut. Nu pe total, dar in general totul a fost foarte bine.

M-am intalnit inaintea concertului cu prietenii cu care urma sa-mi petrec seara: Pinky (care abia venise de la Iasi si cauta distractie), Ciciocle si Mari. Dupa ce am parlamentat putin pe afara, ne-am hotarat sa intram, pentru ca tocmai se auzeau instrumentele primei trupe. Ne-am “dotat” cu cateva beri si am asteptat sa inceapa show-ul.

Prima trupa, Estuary, ne-a facut o surpriza placuta. Un death metal curat, cu sunet bun. Vocea, foarte groasa si agresiva, a fost surpriza. Sau mai bine spus posesoarea vocii, pentru ca vocal e o tipa. Pe ansamblu trupa canta bine, tipa de la voce stie sa animeze publicul si chiar a fost bine pentru incalzirea celor vreo 10-15 “pogonaci” din fata. Bassistul trupei e Jack Owen, fostul bassist (si membru fondator) al Cannibal Corpse, iar acum e bassist si la Deicide.

A urmat o pauza scurta, dupa care au urcat pe scena grecii de la Inactive Messiah, deceptia serii - cel putin din punctul meu de vedere. Trupa o da bine spre penibil si cel putin vocalul si unul din chitaristi mi s-au parut a fi niste “poseri”. Tot ei au un mare minus pentru faptul ca nu au reusit sa animeze publicul aproape deloc.

Pauza nu a durat mult, si au aparut Incantation, o trupa death metal veche, care facea “furori” prin anul 1992 cu albumul “Onward to Golgotha”. Sincer sa fiu, e singurul album al lor pe care l-am ascultat in perioada liceului si nu mai tin minte decat faptul ca erau brutali si sunau bine. Ceea ce s-a intamplat pe scena a venit sa-mi confirme ceea ce deja stiam. Au sunat cu mult mai bine decat grecii dinainte, desi erau doar 3 oameni: chitarist/vocal, bassis si tobar. Death metal brutal cu tenta de “old school”, cu ritmuri bune si membri cu experienta, care i-a facut pe cei din sala sa se stranga cat mai aproape de scena si o buna parte din ei sa se manifeste.

Si apoi au aparut Krisiun, trupa braziliana de “flamenco” death metal. De fapt canta un death metal brutal foarte rapid si foarte bine executat. Inca de la prima piesa lumea a inceput sa se miste si in fata scenei s-a format un “moshpit”. Am ramas impresionat de viteza cu care cei trei canta. Riff-urile si putinele solo-uri te fac sa te uiti sa vezi daca nu cumva chitaristul are 3 maini. Tobele sunt la acelasi nivel, cu un ritm foarte intens si cu combinatii “mortale” intre cinele si dublu (sau era triplu) bass. La sfarsit, baietii au raspuns aplauzelor si incurajarilor din public si au bisat cu inca doua piese, ceea ce a multumit publicul.

Una peste alta, totul a fost bine. Pentru prima oara pot spune ca un concert metal pe care il vad in Romania a sunat bine. Si din punctul de vedere al muzicii si din punct de vedere tehnic, al sunetului. Publicul a fost ok si el, singurul lucru care nu mi-a placut fiind ca cei din fata nu stiu sa intre intr-un “circle pit” si sa-l duca mai departe.

Trebuie sa mentionez si “momentele speciale” ale serii. Toata seara l-am cautat pe un prieten care ne spusese ca vine la concert, dar pe care nu-l vazusem niciodata. Asa ca la ficare pauza dintre formatii sau cand pauza dintre doua piese dura mai mult, se putea auzi in sala “2…3… si.. EUGEEEEEEEEEEEN”. Din pacate nu am primit nici un raspuns. Insa, din pacate, am fost protagonistul unui moment penibil in momentul in care am realizat ca mi-am pierdut ochelarii. Pana la urma, dupa ce am racnit si a aflat toata lumea ca nu-mi gasesc ochelarii, s-a gasit o domnisoara sa ma ajute. Ochelarii erau pe standul unde se vindeau materialele promotionale. Recunosc, a fost vina mea, dar eram disperat.

Multumesc Tase si Metalhead pentru poze.