calm.like.a.bomb

Scriu despre muzică

Korrozão în România, episodul 2


Posted at — Jul 5, 2010

Acum trei ani am fost într-un club obscur din București la un concert cu două trupe braziliene. Acum, ca și atunci, Korrozão nu s-a putut bucura pe deplin de un public numeros, dar măcar prima oară a existat un motiv destul de bun - nimeni nu-i știa.

Foto: Stagedive la Mediocracy

Foto: Stagedive la Mediocracy

(Nici n-ar mai trebui să menționez) Concertul din Fire a început la 21:30, deși pe afiș era anunțată ora 20:00. Oricum, fiind deja o obișnuință, nimeni nu s-a arătat surprins și totul a mers ca și cum ar fi normal… Primii care au cântat au fost Mediocracy din București, o surpriză plăcută pentru mine. Cu un sunet “fresh”, o combinație de sludge, hardcore și metalcore, băieții au cantat vreo cinci piese care au durat cam 20-25 de minute, dar aceste minute puține cât s-au aflat pe scenă au fost pline de energie și de pe scenă, dar și în fața ei. Publicul, format în mare parte din prieteni ai trupei și cunoscători, a făcut moshpit, stage diving și tot ce trebuie la un concert de acest gen. Sunetul a fost foarte bun la ei și pot spune că ăsta a fost un mare avantaj. Pe final au avut chiar și un bis (datorită în special tipului de lângă noi care a strigat ritmat, la fiecare 10 secunde “ÎNCĂ UNA!!!”), chestie care nu prea se întâmplă la trupele de deschidere.

Foto: Mediocracy

Foto: Mediocracy

Iar după o pauză de vreo 15 minute au venit în fața noastră Stuck In A Rut, prima trupă de hardcore de la noi cu tobar o tipă. Cu un hardcore foarte “raw”, au pus pe mișcare toată suflarea de nebuni din față și pot spune că au fost foarte puține momentele în care s-au oprit din “dans”. Piese scurte și la obiect, instrumentație simplă, sunt exact genul de hardcore care se cânta la începutul anilor ‘80 in USA. Asta nu e deloc un lucru rău, mai ales ca și atmosfera a fost exact ca în cluburile underground americane de acum 25-30 de ani, cu spectatori urcând pe scenă și cântând împreună cu trupa. “Recitalul” lor a durat cam 30-40 de minute, timp în care au cântat vreo 10-12 piese. Un minus la ei a fost faptul că nu au avut pe cineva care să-i cunoască la sunet și vocile s-au auzit destul de aiurea, mai ales dacă stăteai mai în spatele sălii. Keep the good work, guys!

Foto: Stuck in A Rut

Foto: Stuck in A Rut

Și apoi, după mai bine de jumătate de oră de pauză, au urcat pe scenă brazilienii din Korrozão, mai vechii noștri “prieteni”. Înainte de a cânta, am stat cu ei de vorbă și au fost surprinși să afle că a mai venit lume la concert din cei care fuseseră acum trei ani. După ce și-au reglat instrumentele, nu au stat mult pe gânduri și au început să cânte un hardcore/grindcore direct “de la mama lui”, straight-in-the-face. Instrumentația mai dură, growl-urile vocale și ritmul nebun duc foarte mult spre metal, dar nu e de ajuns asta, pentru că punk-ul se simte și el foarte bine in piesele lor. Din păcate, din anumite motive pe care o să vi le spun la final, rămăseseră foarte puțini spectatori în fața scenei, dar din fericire câțiva care am fost în față ne-am manifestat și ne-am simțit foarte bine. Pe final au avut două cover-uri, primul la “Roots bloody roots” de la Sepultura, pe care m-am trezit la un moment dat cu microfonul în mână și am fost nevoit să cânt o strofă, iar al doilea la “Crucificados pelo sistema” de la Ratos de Porao. Cum altfel era mai frumos să se termine un concert al unei trupe hardcore/punk/grindcore braziliană?

Foto: Korrozão

Foto: Korrozão

Și acum să vă spun și ce evenimente s-au întâmplat în timpul concertului.. Se pare că niște idioți “nazi” s-au luat afară de unii dintre spectatorii veniți la concert și s-a iscat o bătaie. Nu știu prea multe, pentru că nu am înțeles prea multe. Știu doar că la un moment dat, chiar înainte de a începe să cânte Stuck In A Rut, un grup din față a plecat brusc afară și s-au întors dupa câteva minute mai puțini, iar apoi, chiar înainte să urce brazilienii pe scenă, un tip s-a suit la microfon si a anunțat “haideți, în pula mea, cu toții afară că sunt niște naziști care au făcut scandal, să-i caftim”, moment în care din fața scenei au mai plecat cam 6-7 oameni, inclusiv organizatorii. Nu e de mirare că apoi Korrozão au avut sunet prost, că a trebuit eu să merg la mixer și să reglez pe acolo atât cât m-a dus capul. În situația care a fost, dacă chiar a existat afară un conflict, tot ce trebuiau să facă organizatorii era să cheme poliția și apoi să-și vadă de treabă. Nu poți lăsa o trupă care vine de la celălalt capăt al pământului să cânte fără o sonorizare cât de cât decentă și tu să ieși afară la bătaie. Iar chestia asta cu bătăile între “nazi” și “anti-fa” mi se pare cea mai mare prostie. La urma urmei, venisem la un concert de muzică, nu la o manifestație politică.